Negură Bunget - Măiestrit

Iaca, a apărut pe internet întreg albumul "Măiestrit", reînregistrarea lui "Măiastru Sfetnic". Și cu ocazia unei ascultări integrale a albumului, m-am gândit să fac și eu un riviu.

Nu știu dacă să spun despre fiecare piesă în parte, sau despre tot - probabil voi face un amalgam, așa cum mi se potrivește mie - o grămadă de idei care așteaptă să fie reorganizate.

De când am auzit sample-uri din anumite piese, am rămas cu o părere foarte indecisă - sunetul era foarte ciudat - un pic plin, un pic mai clar, dar cu un ton extrem de diferit față de ce mă așteptam. Simți cum chitarele parcă te lovesc direct în față - într-atât de interesantă este producția - bravo lor că au reușit să facă o producție clară pe niște chitare cu atât gain.

De atunci, abia așteptam să ascult Vremea Locului Sortit în variantă măiestrită. Îmi plăcea foarte mult piesa dinainte, încă de pe Măiastru Sfetnic - singurul cuvânt care îmi vine în cap când mă gândesc la această compoziție este "Coaie".

Însă când am auzit reînregistrarea, am rămas un pic uimit - tempo-ul a crescut, tobele abia se aud, chtiarele sar în față dar cu un sound foarte coaie-less. Cu toate astea, sună foarte bine melodia - doar că nu e ce mă așteptam. Negură Bunget nu este genul de trupă de la care vrei atâta putere, cât atmosferă - și asta redau aceste noi înregistrări foarte bine.

Apoi, nu am putut să nu observ anumite riff-uri extrem de ciudate - până și pentru ei. Chitare foarte sacadate, ca prin prima melodie de pe album; riff-uri complet atipice pentru black metal (pe la sfârșitul lui Bruiestru)... etc.

Nici În Zvâcnirea Apusului nu m-a încântat chiar atât de mult, deși are niște părți foarte faine.

Următoarele două piese, A-vânt în Abis și Al Locului, în schimb, sunt foarte reușite în noua varianta. Sunetul clar pe strumming-ul continuu al chitarelor sună la locul lui, și vocile complementează perfect sunetul.

Bruiestru, de altfel, este melodia mea preferată din re-înregistrări. Intro-ul (pe care obișnuiau să îl cânte ca intro pt. Cunoașterea Tăcută live) sună excelent - tot ce nu îmi place este trecerea cu fade-in în restul melodiei (Lucru care l-am remarcat încă de pe Măiastru Sfetnic). Micile schimbări de compoziție pe alocuri sunt binevenite (care, de altfel, sunt prezente pe tot albumul).

Cele mai interesante melodii de pe acest album sunt, până la urmă, variantele acustice la A-vânt în Abis și la Plecăciunea Morții. Am observat că este o muzică foarte bună de programare, ajută foarte mult la concentrare - și crează o atmosferă plăcută, întunecată. Dacă stai să le asculți cu atenție, mai că ai închide ochii - și nu de somn. Doar de detașarea de restul lumii, scufundarea în "The everlasting Aether of Doom that covers our universe in ..."(sorry, am rămas fără idei de aberat). Oricum, foarte inspirate.

Am observat că la concertul Dordeduh din 24.01.2010 au cântat aceste două piese acustice. Nu mi se pare muzică prea binevenită într-un concert, dar... cine știe, poate dacă eram în public aș fi avut altă părere.

Overall, așteptarea (de vreo 2 ani s-a anunțat, nu?) a meritat pentru unele piese, și pentru altele nu (punctul MEU de vedere). Oricum, merită acordată o grămadă de atenție dacă te interesează muzica mai blackeroasă și de atmosferă.

Dacă aș fi pe metal-archives, cred că i-aș da 92% :)