Iată că am ajuns și eu acasă în sfârșit și am un pic de timp să scriu și eu câteva cuvințele despre călătoria noastră în București, cu ocazia acestui concert pe care l-am așteptat cu toții cu nerăbdare.
Prima trupă, Loch Vostok, i-am cam ratat (am ajuns când cântau ei dar până ne-am dus la garderobă, etc... au terminat), așa că îmi pare rău că nu pot arunca cu păreri despre acest subiect. Deși din afara cortului, sunau destul de bine. Mai mult nu mă pronunț.
Cortul în care s-a desfășurat concertul a fost foarte corect, și contrar așteptărilor mele, sonorizarea a fost impecabilă. Fiecare instrument se auzea perfect, nici o problemă în acest capitol - știți cum se zice pe la noi: Brici!!
Apoi au urcat pe scenă cei de la Leprous. Am remarcat tobaru' care arăta așa dubios din motiv de freză, și solistul care era și clăpar (interesant, sounds familiar!). Au cântat un progressive de-ăla ca la carte: ritmi dubioși, tehnică, muzică weird - mi-a plăcut, deși probabil n-aș asculta așa ceva acasă. Dar ca concert, a fost binevenit, ne-au încălzit corect pentru concertul care urma. (Și un chitarist avea chitară cu 8 corzi... lol)
Am mers să mai iau o bere, am luat încă o parte din preteni în față, și am așteptat să se pregătească cei de la THERION de conșert. Lume nerăbdătoare, și brusc... luminile stinse... publicu' o explodat în urlete, și se aud primele note din melodia Sitra Ahra. Reacția publicului a fost corectă, well. Se vedea că cam toată lumea deja știa melodia (mai ales cei din primele rânduri, pe unde am stat noi (inițial eram in al 6-lea rând de oameni, dar am ajuns în al 3-lea după câteva melodii)).
A doua piesă, Wine of Alluqah, a fost pur și simplu... well, nu am cuvinte. Când a început melodia, toată lumea agitată, prestație pe măsură... frumos, frumos. Eram cuprins complet în muzică, well. Nu doar eu.
Nu am să scriu setlistul întreg aici, pentru că îl puteți vedea aici:
http://www.setlist.fm/setlist/therion/2010/arenele-romane-bucharest-romania-2bd2b872.html
Eu eram obișnuit cu formula lor din 2007, de pe Live Gothic. De-asta am rămas uimit (în mod pozitiv) de prestația lui Thomas Vikström, care chiar dacă nu îl depășea la ciudățenie pe Snowy Shaw, well, aproape că ajungea la avel nivel. Parcă la fiecare schimbare de componență, Therion aduc oameni tot mai de show, nu doar de voce. Era foarte... well, draculic.
Frumoasă abordarea aceasta mai personală a trupei, care a început de când cu Gothic Kabbalah. Înainte, erau corurile pe scenă, în spate; totul părea așa distant. În prezent, vine Katarina Lilja în față, cântă un pic, se strâmbă puțin (lol), well, are ceva contact cu publicul... Este amuzant faptul că ea este printre tipele ălea care știu să se "uite urât" :) It's just funny.
Foarte avantajos să ai oameni care pot să și cânte bine, și să și ... well, antreneze publicul.
S-a tuns Christofer Johnsson. De ce e la modă? Pare-se că putem spune și despre Therion că a pierdut un membru: pleata lui. :))
Aș mai scrie cuvinte de laudă, dar pur și simplu n-o să pot găsi cuvinte să se înțeleagă win-ul concertului acesta. Cred că a fost, dacă nu cel mai, unul dintre cele mai reușite concerte la care am asistat vreodată (și totuși, am mers la câteva). Îi mai aștept prin România, și o să merg cu toată încrederea să-i văd. Go Therion!
Apoi am mers și noi la Afterparty în Cage Club. A fost muzică bună în acest LMC modernizat, în special că ne punea cam ce ceream noi, which was cool. Ce a fost ciudat: Extrem de puțină lume la acest Therion Afterparty. Noi ne așteptam să nu mai fie locuri... :)
p.s. cât o slăbit Lori Lewis :))
No comments:
Post a Comment